Constantin Silvestri s-a născut în ultima zi a lui mai 1913, într-o casă vizavi de care, pe malul celălalt al Dâmboviţei, se înalţă frumoasa clădire a Operei Naţionale Bucureşti. Acolo avea să dirijeze, 45 de ani mai târziu şi la 22 de ani după premiera absolută de la Paris, prima reprezentaţie românească a monumentalei opere enesciene Oedipe. A susţinut şase spectacole la rând, după care a părăsit definitiv România.
A fost numai una din vicisitudinile sorţii acestui om, ajuns unul din cei mai mari dirijori ai lumii, a cărui carieră s-a curmat brusc: la numai 55 de ani, s-a stins din viaţă, în urma unui cancer. […]
Încă de când l-a auzit prima oară cântând la pian, la Conservatorul din Târgu-Mureş, George Enescu i-a prezis un viitor strălucit adolescentului Silvestri. Mai apoi, prin 1941, regăsindu-l student la Bucureşti, se spune că Enescu, după ce l-a ascultat improvizând în concerte în stilurile marilor compozitori, l-ar fi întrebat pe tânărul muzician, ce compusese deja peste treizeci de lucrări: „Şi… când auzim ceva în stil Silvestri?…”
John Gritten, traducere de Maria Monica Bojin – fragment din booklet-ul 2CD-ului „CONSTANTIN SILVESTRI. Compozitor şi dirijor”, Editura Casa Radio / colecția „RadioLegende”, 2013.
Ascultă un fragment: Claude Debussy – Suita Colţul copiilor (orch. André Caplet) / ‘Children’s corner’ (orch. André Caplet)
