„[…] Dinu Lipatti, colegul ei de la clasa Floricăi Musicescu, alături de care a participat, ajungând până în finală, la Concursul de la Viena în 1933, şi cu care s-a întâlnit adesea în anii studenţiei la Paris, îi purta o caldă prietenie, admirând-o sincer pentru cântul ei pianistic. Tot aşa, George Enescu a ales-o în mai multe rânduri ca parteneră, în recitaluri sau în concerte camerale.
Încă de la începuturile carierei sale, Maria Fotino a fost foarte deschisă pentru colaborări cu variate formaţii instrumentale, iar ca solistă s-a aflat mereu alături de cele mai importante orchestre din ţară. A parcurs un repertoriu imens, în care muzica românească şi-a aflat un loc important.
Trebuie spus că interpretările sale în lucrările enesciene au rămas de referinţă, devenind un model şi pentru generaţiile ce i-au urmat.”
Prezentare de Olga Grigorescu – fragment din booklet-ul 2CD-ului „arta MARIEI FOTINO”, Editura Casa Radio / colecția „RadioLegende”, 2013.
Ascultă un fragment: W. A. Mozart – Rondo în re major
