Cel mai mult îmi place să cânt muzică de cameră, e o conexiune de egalitate cu mai mulți muzicieni.

Andrei Văleanu

Participanții la proiectul cultural „ConnectArts” 2018 au fost invitații Irinei Vasilescu în emisiunea „Trei răspunsuri despre tine”, Radio România Muzical.

Citește mai jos un scurt fragment din interviul cu Andrei Văleanu (Clarino, Frequenza 164, Stanciu / Snacov / Văleanu trio):

 

N-o să te-ntreb cum s-a născut pasiunea ta pentru muzică, pentru că tatăl tău este muzician profesionist, iar mama ta predă de foarte mulți ani la Liceul de Artă din Ploiești. Știu că ai început cu pian și apoi te-ai mutat la clarinet. Era un instrument de care te simțeai tu deja atras sau a jucat un rol faptul că există un profesor foarte bun de clarinet acolo, la Ploiești?

Primul motiv cred că a fost profesorul. Am avut și o profesoară de pian minunată care, din păcate, a murit acum câteva luni, doar că pianul… nu știu… nu s-a lipit de mine, n-am reușit să perseverez și mi s-a spus că talent aveam și că trebuia să continui, dar poate o schimbare de instrument era necesară. Așa că am trecut la clarinet și a fost cea mai bună decizie.

Îți amintești care au fost dificultățile în trecerea de la un instrument cu claviatură la unul de suflat?

Nu… formarea deprinderilor, dar a venit destul de natural. Nu-mi amintesc. Era o perioadă destul de inconștientă; la vârsta aia nu realizam foarte multe lucruri.

Asta se întâmpla în clasa a V-a, nu?

Da.

Și cum te-ai înțeles cu domnul Nistoroiu, profesorul de clarinet (pentru că dumnealui, având în vedere că are în mare parte elevi, nu eleve, poate fi uneori perceput ca dur) ?

Doar că nu dur este termenul corect, ci foarte pasionat și prin asta poate părea dur și intens. A fost o relație foarte bună, ne-am înțeles extraordinar din prima clipă și încă ținem legătura. De fiecare dată îmi face mare plăcere să vorbesc cu dânsul și să mă văd cu dânsul.

Ai avut și experiență de concurs destul de multă în perioada școlii. Crezi că e ceva necesar?

Poate fi. Sunt anumite beneficii și anumite calități de care beneficizei prin aceste concursuri, dar nu pot să spun că sunt cele mai importante lucruri, mai ales la acea vârstă. Poate în anii facultății sau chiar după, concusurile te pot ajuta mai mult, dar la acea vârstă este o presiune un pic prea mare pentru mintea unui copil. Bine, se poate spune că te călește o experiență de concurs, dar este destul de dur. După părerea mea, ca și copil, poți participa la concursuri dar într-o anumită măsură. Este important mai degrabă să ieși în mici recitaluri, să cânți pe anumite scene decât în fața unui juriu cu nici o expresie facială ș.a.m.d.

 

Citește mai departe pe România Muzical.

Leave a Reply