„Născut la Reni, judeţul Ismail, la 21 mai 1899, Constantin Bobescu şi-a început studiile muzicale la Iaşi, mai întâi cu fraţii săi mai mari, Aurel şi Jean. A devenit apoi elevul lui Eduard Caudella, pe atunci director al Conservatorului şi dirijor al Teatrului Naţional din Iaşi, pregătindu-se cu el la vioară timp de patru ani. Din 1912, şi-a continuat studiul viorii la Conservatorul „Cornetti” din Craiova, chiar la clasa fratelui său Jean Bobescu, viitorul reputat dirijor de operă. Primul Război Mondial l-a readus pe Constantin Bobescu la Iaşi, unde a avut şansa de a-l cunoaşte pe George Enescu şi de a beneficia de sfaturile acestuia fie direct, fie participând ca instrumentist în orchestra înfiinţată atunci de marele muzician. Mai târziu, a fost cooptat de Enescu în cvartetul pe care l-a format în Bucureşti şi cu care a concertat de mai multe ori la Ateneu.
[…] Anul 1935 a avut pentru muzician o importanţă deosebită întrucât a fost angajat la Radiodifuziunea Română unde a rămas până la retragerea din viaţa artistică la vârsta de 73 de ani.
Constantin Bobescu a preluat atunci conducerea „Orchestrei de salon” cu doar 15-20 de instrumentişti (devenită mai târziu Orchestra de Studio şi apoi Orchestra de Cameră a Radioului) pentru a susţine programele cu piese de mare popularitate.
De aici încolo, cariera sa de dirijor, dar şi de violonist, s-a dezvoltat armonios, sute de manifestări camerale şi simfonice fiind onorate de prezenţa sa. Alături de dirijorii Alfred Alessandrescu, Theodor Rogalski, Constantin Silvestri, Emanuel Elenescu, Iosif Conta, Carol Litvin, Ludovic Bacs, a contribuit substanţial la creşterea calităţii orchestrelor Radio, cu deosebire a celei de Cameră.”
Prezentare de Olga Grigorescu – fragmente din booklet-ul CD-ului „CONSTANTIN BOBESCU. Dirijor, violonist, compozitor”, Editura Casa Radio / colecția „RadioLegende”, 2014.
Ascultă un fragment: Constantin Bobescu – Paiața (Orchestra Națională Radio, dirijor: Carol Litvin)
