Îmi doresc să pot să mai vizitez niște țări frumoase și să pot să cânt chiar mai mult decât o fac în momentul de față.

Mihai Balabaș

Participanții la proiectul cultural „ConnectArts” 2018 au fost invitații Irinei Vasilescu în emisiunea „Trei răspunsuri despre tine”, Radio România Muzical.

Interviu cu violonistul și chitaristul Mihai Balabaș:

 

Când mă gândesc la tine, mă gândesc la două lucruri: la fratele Mariei Balabaș, colega mea din Radio și îmi mai vine în minte cuvântul experiment. Voi de cât timp cântați împreună, tu și cu Maria?

Propriu zis, cântat, pe muzică clasică am făcut-o în liceu. N-am avut corepetitor și ea m-a acompaniat.

Tu erai la vioară, ea te acompania la pian.

Da.

Tu ai făcut vioară, deci. Cum de ai ajuns la chitară?

Mi-a plăcut evident, chitara blues. Ascultam toți și cumva de acolo am luat, am învățat singur. Nu pot să spun că am învățat ca vioara. În nici un caz. E un nivel mult mai mic. Mai degrabă după ureche, exact lăutărește, ca să spun așa.

Lăutărește, dar din perspectiva unui muzician cu studii superioare.

Da, doar că nu am aprofundat. Cânt cu o trupă, Tony Baboon. Acolo cânt la chitară propriu zis și acolo da, e o joacă. E mai degrabă vorba de lucru în echipă.

Aveți muzicieni în familie?

Mama a făcut vioară opt ani. Bunicul, de asemenea, a făcut vioară, dar era altceva atunci. Era la școala normală. A avut ceva profesori și cunoștințe, cred că l-a cunoscut inclusiv pe Geantă. Tata cânta la acordeon, dar asta era tot o chestie învățată.

Deci sunteți foarte muzicali cu toții în familie.

Într-un fel sau altul, da.

Ce muzică ascultai în gimnaziu, în liceu? Atunci e perioada.

Noi am avut șansa să avem un magnetofon și un pick-up când eram mici și în mare parte ascultam benzile și plăcile pe care le aveau părinții: Genesis, Gentle Giant, Jethro Tull, King Crimson, Hendrix, Zeppelin. Pe lângă muzică clasică, am mai avut de altfel șansa să avem niște americani care au venit pe la noi în vizită, la un moment dat și ne-au lăsat un walkman. Asta se întâmpla în ’91-’92, deci eu aveam 6-7 ani, să spunem, și o singură casetă.

 

Citește mai departe pe România Muzical.

Leave a Reply