Tânărul cântă:
„Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”

Lucian Blaga – „Trei fețe”

în iubire poți fi
orice
câinii de pe leaota
care de foame amușină gheața
pleoapa amiezii
tâmpla odihnită-n lustru
la zbaterea tot mai departe
a câmpului de cale
somnul din strugure-n vară
nebuna orașului pe scaun în piață
nisipul crud
și moartea

la nunțile lor
eu mereu sunt altul
și niciodată celălalt
eu mereu pot fi
și nu sunt niciodată
parcă mi-aș naște mama
parc-aș sufla-n colivă

cineva ciocăne-n ușă
altcineva deschide
unul se-aruncă pe fereastră
și ploaia-i șterge urma dinainte s-apară
cineva sărută
altcineva se strânge-n sine
până cade
și unul trece pe-acolo
ca un diabetic lângă capșa
cineva pleacă
și nu rămâne nimeni

ascult pântecul tău
și mi-o imaginez
pe anita lui fellini
cum se scaldă
mușc părul tău roșu de fiară
să văd cum mi-ar sta
împușcat în gură

scriu neaua pe gât să-ți atârne
în loc de copiii pe care nu ți-i pot face
pașilor îndărăt frumusețea
le-a pierdut tălpile la maree
eram de față pot să declar am văzut cu ochii mei
gol mă-mbătasem de-atâta cucută
căutam un martor

repetă
repetă
repetă
într-o zi va fi pentru ultima dată
să sperăm că nu prima
și poate nici mâine
că lumina aprinsă pe sena
escorta o lasă din milă
clienților care se-ntorc acasă
cu greață pe zborul de noapte
haina ta de mătase
se simte flutur pe rană
se simte buză pe apă
se simte orb care doarme
în pluta pe spate
privește-mă
sunt aici
c-o mână te țin de mână
cu alta-ți fac semn
de pe strada paralelă
traversează acum
și-o să-mbătrânim împreună
nefericiți și singuri
vezi-ți de drum cu mine
și n-o să ne cunoaștem niciodată

cuplul pe care toți ni-l dorim în vizită
coboară dintr-un passat și intră la mega
când mâinile lor se-ntâlnesc
pe raftul superior
pe cea mai scumpă sticlă de rosé
fiți siguri că și privirile lor se-ntâlnesc într-un plan creativ
într-un plan amorsă
hand-held trei minute și patruzeci și trei de secunde
documentar european despre nimic
regizat de-o femeie cambodgă premiat la oscar
flash-ul primei întâlniri
el i-a țipat la ureche dacă știe unde-i baia-n el comandante
și a gâdilat-o cu barba deunăzi conturată la barber shop cu briciul
ea într-o depresie de facebook într-o fază bouvoir
și-a promis că ăsta nu-i mai scapă chiar de-ar fi s-o obiectiveze
poezia momentului a depășit așteptările academiei
atât de puțin teziste atât de neașteptate
le-a-ntinerit ficații le-a dezlegat cununiile le-a dăruit
în loc de adulter cuvântul poliamorie

cuplul pe care toți ni-l dorim în vizită
își lasă copilul acasă
cu mama lui
badantă-n italia
venită cu ideea judicios adoptată
ca pe micuță s-o cheme sara clara alexia ca pe nimeni alta
și să fie înscrisă peste vară la teatru ebru engleză creative writing
pentru a se dezvolta personal
pentru a-i fi stimulată empatia
inteligența emoțională
pentru a moșteni, în fine,
altceva decât bagajul genetic al mamei
dinainte de cariera-pliant ca asistentă TV

cuplul pe care toți ni-l dorim în vizită
conlucrează la relație într-un mediu lipsit de violență
unde bătrânii apucă suta și fetele nasc după facultate și master într-un erasmus la douăzeci și șapte de ani
și nu violate-n crâng
se merge de două ori pe săptămână la kangoo-jumps pe remixuri madonna se bucură hipertensiv
de beneficiile unui job cu program flexibil
spirit de echipă colectiv tânăr bonuri de masă posibilități de creștere
cuvinte care nu cer nimănui pentru că n-au ce să dea
reclame la asigurări de viață discursul premiantului la ultimul clopoțel
noi trăim clipa noi practicăm ascultarea activă noi râdem din diafragmă vouă vi se văd gingiile noi ne-am congelat ovulele voi v-ați pierdut printre rate

cuplul pe care toți ni-l dorim în vizită
consumă risotto cheesecake slow-food ca-n viscri
seara pe două jumătăți de pat
citesc împreună
reviste pentru femei
atât pentru femei
cât și pentru bărbați
și-și urează somn ușor pe miros de lavandă
după ce-și fac cu folos risipirea online
după ce-și aplică savant un vârf de roche-posay
sigur ea n-are nevoie dar mai bine
previi decât tratezi
tocmai de-asta au băi separate
și-același amant

cuplul pe care toți ni-l dorim în vizită
întreabă dacă se descalță și dacă zici nu
se descalță și se-ncalță cu ce și-au adus
nu vor nimic decât să-ți vorbească
despre ce-au mai făcut
ce-au mai văzut fain pe netflix
la ce festival urban s-au mai dus
ce pitch mișto au duminică
ce blog inovativ și-au deschis
cum sunt toți ai lor bine-mersi
câți ani de la ultima-mpăcare sărbătoresc
într-un sky-bar de unde lumea comandă teatral
băuturi altminteri de nepronunțat în fața străinilor
de unde lumea se-admiră vitrinier
în ciuda dorinței de pogo
de unde lumea se vede
atât cât permite curbura umăr-gât
molii-n galop vertiginos spre becul încins
care nu-i va satisface
jumătăți de ocazii imune la post-sincron
sisteme haute-couture pe banda rulantă
nouă butoane o fisă primul tonomat de pe hol
visele tale
alege
cuplul pe care toți ni-l dorim în vizită
ciocnește-n cinstea noastră și dă peste cap
paharul gol

lucrez zilnic la mine
pentru că nimănui nu-i place un loser
cu ficatul mărit c-o viață care atârnă
ca o sacoșică de cora de-un gard cu afiș electoral
lâng-un rahat de câine
și-un migdal care urcă naiv a iertare la cer

azi lucrez capitolul vină
se făcea c-aveam 4 ani
blugi luați de la molena
o flanelă kaki pătată de griș și fermoar crăcănat la capete
șepcuță-n chip de rață cu ciocul cozoroc ciorapi albi mai scurți decât călcâiul ghetei cu arici
întors de la pomana unei mătuși care murise-n casă
sfâșiată de câinii ei alina și rex
eram la mall cu mami și tati intrasem la diverta dar erau scumpe
de la steven seagal cazat la Inter să toarne o zmeură
pân’ la femeia de serviciu care-și oprea resturile cele mai grase-n drum spre wc
liceenii gelați fetele-buric hoardele de reporteri
evenimentul zilei cotidianul jurnalul național adevărul libertatea românia liberă
toți mâncam aripioare picante și ne zâmbeam acefal
la un moment dat ai mei m-au lăsat să mă joc în tuburile
cu plase și bile roșii galbene și-albastre unde nu întâmplător
se țipa ca-n lagăr
acolo am cunoscut iubirea din vină
hipersensibilă și malițioasă
reclamă la servicii funerare
come a little closer
pe pereții tunelului străpuns de metrou
acolo mi-am învins un fel de capitalism
se făcea că mergeam de-a bușilea
palmele-n dreptul urechilor
voiam s-ajung la cușca cu bile
aș fi intrat cu capu-n ele
mi-aș fi afundat degetele-n plastic să-mi zdrelesc cuticulele
și să-mi sug degetul pocnind de bacterii
mama mi-ar fi zis hei ce faci bagi în gură vino-ncoace să te șterg
dar nu
aș fi făcut tot ce se face-n cușca cu bile
ca să nu-i sperii pe copii
mersesem oricum departe cu fața de poker
ai fi jurat că sunt acolo
că plâng din răsfăț sau dintr-o prea cocoșată priză
la spinarea momentului
dar nu
înăuntrul meu vâsleam pe lac
în afară făceam cunoștință cu gemeni
înăuntrul meu mestecam o floare și-mi priveam ochii roșii cum dansează foc de tabără-n folia apei
în afară-mi intrase o geană
înăuntru ieșise din apă dumnezeu și nu știa să vorbească doar gemea
în afară tata-mi făcea poze cu nokia – n-aveam să le văd niciodată
se făcea că lovisem cu talpa
o fetiță din spate
m-am întors
hei ce faci nu vezi c-o doare
fetița din spate și-a urcat cu-arătătorul
dioptriile groase la rădăcina nasului
un tampon alb dezlipit la colț
aerisea o gaură de piele cusută
și niciun ochi drept
ciclopul ciclopul nu întâmplător
zbierau dintre bilele roșii galbene și-albastre
le-aș fi spart căpățâna și le-aș fi scos ochii
să-și aleagă ea unul nou cel mai frumos cel care-i place
aș fi-ngânat ceva vezi-mă uite-mă uită-mă dar am mers mai departe
spre cușcă căci era dreptul meu mami tati steven seagal femeia de serviciu liceenii fetele-buric reporterii
evenimentul zilei cotidianul jurnalul național adevărul libertatea românia liberă
toți am mers mai departe
i-aș fi dat ochii mei doar să nu mai privească
dar nu
dac-aș putea să salvez
câțiva mega din tot ce-am trăit
fetița din spate m-ar ierta
pentru totdeauna în times square

subțire carnea mea
greu pământul care mi se toarnă
din saci printre coaste
nu rețin nicăieri în minte
să fi fost posesia voastră
lutul vostru simpatic
fabrica cuiva de câlți
meșteriți precis pentru sechestrul în doi pe terasa bătută de ploaie
tot ce găsesc pe-aici
e-o falsă impresie un etui de ruj
o față cam plină de spână
călărind negri cai pe faleză
nicăieri în minte n-apare șifonul
pielii ostoite de lapte
și totuși ce-mi plăcea că-i trăgeai fermoarul ca să urc fidel în amvon
de la o diviziune celulară încolo
metabolismul meu va căpăta
ticurile circarilor
picioarele se vor sui singure pe masa uzinei falimentate
ce păstrează intactă seria blondelor de cunoscut într-o viață
plămânul meu stâng se va-ntări și din gură o să-mi cânt
pomul de sădit ori măcar libertatea
pe unghiile mele poroase
bătrâne-n braille o să-și treacă
ultima dorință și pantofii-cui
m-am dus să te caut la marginea firii
așa mulți pe-acolo zgâriam la ușa rotativă
cu câte-un bilet și se făcea
că nu știam să-l citim pe-al nostru
și ne rugam între noi
să ne zicem pe cine căutăm
disperarea torcea cumințică lebede din sticlă se-nvârteau în cerc
m-apucasem și eu de gâtul uneia mai slabe
care-mi promisese că-n vis am să-ți râd
și te vei trezi dintr-o dată
și-oi umbla nebună-n bucurești noaptea
și stinse vor fi felinarele și muți martorii vii
și pleoapa cerului trasă
și ne vom iubi neștiuți
sub aripa caldă acum de nisip
iar marea cerută ca o plapumă la febră va veni
și va fi altădată eclipsă
nu rețin nicăieri în minte
și totuși ce-o să-mi placă sunetul nostru
de măr zdrobit de soldați
de horă-n trenul uitat pe câmp
tot ce găsesc pe-aici nu-mi folosește
vreau inima ta și-un cuțit
vreau sufletul tău lungit pe-o pană
vreau râsul tău
trimis pe-un satelit înghițit de-o gaură neagră să țipe pretutindeni mereu
te-apuc de rever coboară scara ori ia-mă cu tine trage-mă nu vrei
m-arunc în prăpastie și nu cad
subțire carnea mea
greu pământul care mi se toarnă

în iubire poți fi
orice
ia-ți catrafusele și mută-te
du-te-n spatele lumii și varsă
strigă-ți vecinii pe numele amantelor
poftește la căpșunele galbene terfelite-n sânge
lasă-mă să număr banii de pâine
ca pe pașii către ștreang
și nu-ți întoarce fața boțită
la dimineața care-ncepe să muște din blocuri
din fricile noastre calde
mărunte

mă mișc
și la răstimpuri visez
toate străzile vieții mele
niște salahori cu pălăriuțe pe-un câmp de cruci
care-n viață se uitau unu-n altul cum se-apleacă copilul la țară
cu capu-n puț să-și caute soarta-n apa de umbră
și-aici dimpotrivă nu se cunosc și se-ntreabă
când vine dumnezeu să-i sărute pe gură

dacă tu frunții mele
vei găsi o menghină
și eu ochilor tăi o foarfecă
dacă mie-mi sapi
în tors o scorbură s-ascunzi omătul peste vară
și tu-ți atârni pe sfoară sânii
cât se coc găluștele cu prune
trebuie că noi vom odihni
singurul trup din odaie
și rece va fi asta

amorțită inima ta
pungă de plastic dă din șolduri
se ridică-n capul oaselor
închide ochii și se vede –
cea mai frumoasă fată din lume
e oarbă și miroase-a tei
eu sunt ibovnicul ei
care a dus-o la groapă

dar azi e departe
și-i încă ieri și fiecare-și spală cu scârț cămașa de forță
înăuntrul ei neiubiți viața ne leagănă sictirită
are fața trasă și lucrează la poștă
să vină dracu’ azi odată
să ne găsim prin saloane igrasioase și-n curtea pustie de maici
unde cântă măceșii
păcate de înger
și noi de la unu
sperând ca proștii c-o să murim
sărim și ne zdrelim genunchii
și soarele verde n-apune
rămâne ieri și mâine
și noi vii
obosiți după sex

tac
mă-ntind pe coapsa hârtiei
aerul reține
conturul pieptului
nimic acum
dar o să bată
așteaptă
trebuie

Descarcă versurile:

în format PDF

Ascultă versurile:

Citite de Mihai Ivașcu, în română și engleză

vizitează proiectul-pereche: