Ești gata?

Play & Perform

„ConnectArts – Perspective: Play & Perform”,

o provocare adresată tinerilor creativi

„ConnectArts – Perspective: Play & Perform” promovează perspectiva tinerilor asupra muzicii clasice, contemporane, jazz sau world music.

Inspirându-se din muzica „ConnectArts – Perspective” (folosind una dintre piese, la alegere, pe post de coloană sonoră) pentru a spune o nouă poveste într-un film scurt pe care au avut libertatea să-l facă așa cum vor, tineri creativi din 10 orașe ale României (București, Brașov, Cluj-Napoca, Craiova, Câmpulung Muscel, Lugoj, Marghita, Medgidia, Petroșani, Târgu Frumos) au ales să danseze, să deseneze, să facă animații și să performeze în 14 filme scurte.

Au fost acordate 8 premii în valoare totală de 9.500 lei: premiile juriului (premiul I – 2.000 lei, premiul al II-lea – 1.700 lei, premiul al III-lea – 1300 lei) și premiile publicului (5 premii a câte 900 lei).

PREMIUL I:

„Cobalt”
de Eugen Curelici
Universitatea din București, Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul”, Secția Artă Sacră în contemporaneitate – conservare-restaurare

muzica: Ștefan Stoianovici Trio – Fantasma (Ștefan Stoianovici)

„Ideea de bază, a ceea ce am intenționat să ilustrez, a orbitat în jurul temei condiției artistului, în procesul creator, aflat în momente de solitudine în căutarea inspirației. Acest parcurs, care este presărat adeseori cu grele încercări și, poate, chiar cu clipe de deznădejde, dar totuși, în același timp, reprezintă acel refugiu, atât de necesar care conferă sens și un farmec aparte întregului efort depus.” – Eugen Curelici

Premiul al II-lea

„ARRHIZA”
de Silvia Niculae
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București, Facultatea de Arhitectură, anul al II-lea

echipa: Murariu Laura (UNATC – Coregrafie, anul I), Gurgu Naum Vladimir (UNATC – Imagine, anul al II-lea)
muzica: Gamelan Jepun Bali – Panguripan (DanDe Popescu)

„Corpul este un multivers de particule și senzații interconectate. Cum este afectat un corp hipersensibil de sunetele exterioare? Cum devine ritmic un corp aritmic? Cum se reconectează mișcările cu ceea ce este în jurul lor?
Ca metamorfozare a spațiului, ARRHIZA vine ca un semnal de alarmă asupra denaturării relației dintre corp și spațiul natural. Elementele de morfologie spațială fac parte din elementul performativ, intră în dialog cu corpul și răspund, la rândul lor, prin obținerea unui ritm intim al relației trup – mediu înconjurător. Un spațiu restrâns, dar aparent infinit, reușește să-și dezvăluie ceea ce am preferat, încă de mult timp în urmă, să nu mai vedem. Relații – rar întâlnite în contemporan – sunt surprinse între corp și natură: corp – soare, corp – apă, corp – pământ, relații ce obișnuiau a sta la baza societăților arhaice. Poate cel mai greu lucru, din procesul artistic, a fost să realizez absența timpului din relațiile dezvoltate on set. Iluzia timpului, trecutul și prezentul, forme de timp în corp și iluzii ale prezentului într-un aici și acum au fost teme ale procesului. Realitățile paralele ale corpului, care curg simultan, se despart într-un spectru de frecvențe. Ne este frică de lucrurile simple, să ieșim în evidență prin schimbări de energie sau prin îndreptarea către alte tipuri de spații. Am încercat să mă întreb ce tip de spațiu aveam sub picioare, cum se reflectă acesta în apă, în ceață. Arta la granița dintre realitate și iluzie, dintre catharsis și imersivitate, dintre corp și natură.” – Silvia Niculae

„ConnectArts – Perspective: Play & Perform” 2020

Premiul al III-lea

„soarta garsonierei se decide la cafea”
de Cerasela-Georgiana Bădescu
Facultatea de Litere, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Anul I – master

echipa: Cerasela-Georgiana Bădescu, Bogdan Botaș
muzica: Gamelan Jepun Bali – Panguripan (DanDe Popescu)

„Sunt un om care se construiește din exprimarea de sine de orice tip: scriu, pictez, desenez, ilustrez, iar aparatul de fotografiat a devenit deja o prelungire a sinelui. Îmi place să fur, să fur momente care nu se mai întorc vreodată, să răpesc secunda în cadru, să prind memoria de picior. În timpul pandemiei nu am putut face fotografie stradală, nu merg la cursuri, nu pot lucra. În videoclip am ales să explorez această disperare, dar și eventualele soluții. Videoclipul în sine este una, așa cum au fost și poeziile din care m-am inspirat. Ceea ce mi-am dorit a fost să lansez un apel la empatie. Toți experimentăm disperarea acum. Paradoxul pandemiei este că putem să ne fim aproape și de departe.” – Cerasela-Georgiana Bădescu