Bogdan PINTILIE

A început studiul muzicii ca pianist, dar pe parcursul timpului, a descoperit şi improvizaţia, iar de aici s-a născut sentimentul că un compozitor trebuie să se implice mai mult decît un interpret. Compunându-şi propriile piese şi interpretându-le, Bogdan spune că se exprimă total pe sine însuşi. Pleacă de la o stare, de la ceva ce-l emoţionează sau îi trezeşte interesul şi, după aceea, alege tehnica cea mai potrivită pentru a realiza întreaga imagine artistică. În baletul Moartea căprioarei, pe versuri de Nicolae Labiş, a urmărit textul poetic şi l-a transformat în sugestie sonoră. Nu face distincţie între a fi compozitor şi a trăi în viaţa de zi cu zi, aşa că inspiraţia poate să vină atât din repertoriul muzicii academice, dar şi de la muzicieni ai culturii pop, ca Sting, Elvis sau Led Zeppelin. Atunci când vrea să fie copil, pune o piesă simplă şi retrăieşte copilăria.

Citeşte Gabriel Garcia Marquez, Milan Kundera şi Emil Cioran, nu neapărat în ordinea aceasta şi nu neapărat numai pe ei. Spune că ar vrea să fie mai deschis faţă de prietenii săi şi să le arate mai mult din compoziţiile sale, ca să diminueze senzaţia de depărtare dintre gândirea lui şi ce cunosc ei despre muzică. Îi plac instrumentele de coarde, clarinetul şi flautul, instrumentele de percuţie, în general instrumentele agile şi pe care le poate utiliza în moduri multiple. În prezent e doctorand al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti.