A făcut liceul teologic şi acolo a descoperit orga. Petrecea toate pauzele în amfiteatru, cântând la orgă, fără să ştie note, urmându-şi doar intuiţia care-i spunea că ştie să cânte, că ceva din instrumentul acela rezonează foarte puternic cu el însuşi. La terminarea liceului, conjunctura l-a îndreptat înspre Facultatea de filosofie. Anii petrecuţi acolo l-au învăţat să analizeze, să fie atent la detalii, să caute interpretarea proprie a lumii – lucruri care l-au ajutat imediat după, atunci când s-a hotărât să-şi urmeze pasiunea din ce în ce mai puternică pentru orgă şi să studieze la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. Acum este organist al Catedralei „Sfântul Iosif” din Bucureşti. A fost nevoie de 10 ani pentru a ajunge în locul acesta şi reprezintă pentru el o confirmare că a ales bine, ceea ce a simţit atunci, în liceu, a fost un sentiment real.
Eduard Iosif ANTAL
La concertele lui, locurile se umplu, iar publicul ascultă cu atenţie, aşa că dorinţa de o educaţie mai complexă în ceea ce priveşte orga este îndreptăţită. Eduard crede că orga are nevoie să fie mai prezentă în vieţile oamenilor, că ei n-o cunosc şi de aceea stau departe de ea. Nici organişti nu sunt foarte mulţi, aici în România. Orga umple, adaugă grandoare şi profunzime spaţiului catedralei, aşa cum, demult, a adus la viaţă o capelă mică, anonimă, în care se afla Eduard şi unde a auzit prima dată cum sună acest instrument. Îşi doreşte să se apropie şi mai mult de spaţiul muzical francez, atât prin şcoala de compoziţie dominată de Cesar Franck, cât şi prin cea de interpretare. Îi place muzica extrovertită, pentru că el e introvertit şi are nevoie de toate culorile sonore pentru a scoate dinăuntrul lui frământări, emoţii, senzaţii. Când citeşte – preferă romanele de spionaj, de aventură 🙂
